ÎNREGISTRĂRI ACTE DE NAȘTERE, ADOPȚII, ÎNREGISTRĂRI TARDIVE
Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul. Maternităţile arondate Sectorului 1 sunt: Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, Life Memorial Hospital, Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului Polizu, Spitalul Clinic Căi Ferate 2, Spitalul Clinic Filantropia, Centrul Medical Unirea – Maternitatea Regina Maria, Spitalul Sanador, Spitalul Medicover.
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de :30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă; 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort (termenele se socotesc de la data nașterii); 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile.
Numele de familie sau prenumele formate din două sau mai multe cuvinte se scriu cu cratimă.
Prenumele declarat la data înregistrării nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte.
Dacă există neconcordanță între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al nașterii și declarația verbală a declarantului ori prenumele este format din mai mult de trei cuvinte, întocmirea actului de naștere se face pe baza declarației scrise și semnate de ambii părinți, din care să rezulte prenumele copilului.
Cod numeric personal se atribuie doar copiilor cetățeni români.
În cazul în care părinții au domicilii diferite (în actele de identitate), părintele care declară nașterea va da o declarație din care să rezulte la care dintre părinți are domiciliul copilul. În cazul în care declararea nașterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinți, se prezintă declarația notarială a orcăruia dintre părinți, din care să rezulte domiciliul copilului.
Acte necesare, în funcţie de situaţie:
Părinţii sunt căsătoriţi:
• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
• certificatul de căsătorie;
• actele de identitate ale părinţilor;
• actul de identitate al declarantului după caz;
Obs. :
Dacă părinţii poartă nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinți în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public.
În lipsa acordului părinților cu privire la numele de familie, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naștere.
În actul de naștere întocmit cu ocazia declarării nașterii nu se completează numele de familie al copilului; certificatul de naștere se eliberează numai după înscrierea mențiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanța de tutelă.
În cazul în care căsătoria părinţilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea certificatelor în registrele de stare civilă române; nasterea copilului se înregistrează după transcrierea căsătoriei părinţilor.
Mama copilului a fost căsătorită şi a divorţat în intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului:
În conformitate cu prevederile art. 412 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil „Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.”
În conformitate cu dispozițiile art. 435 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Atât timp cât o legătură de filiație legal stabilită nu a fost contestată în justiție, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiație”, iar potrivit art. 414 alin. (2) din același act normativ, „Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului”.
Astfel, în cazul în care mama copilului a fost căsătorită şi a divorţat în intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului sunt aplicabile prevederile art. 414 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei” (prezumția de paternitate), precum și ale art. 408 alin. (2) „Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate.”, chiar dacă faptul nașterii are loc după desfacerea căsătoriei prin divorț.
Timpul legal al concepției se calculează de la data nașterii copilului, înapoi până la 180 de zile, iar de la a 180 – a zi pînă la a 300 - a zi se întinde perioada concepției. În situația în care o parte din această perioadă se situează în timpul căsătoriei (încă nedesfăcută prin divorț), înseamnă că nou-născutul beneficiază de prezumția legală de paternitate (copil conceput în timpul căsătoriei).
Acte necesare pentru înregistrarea naşterii:
• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip, care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
• certificatul de căsătorie;
• sentinţa definitivă / certificatul de divorţ;
• actul de identitate al mamei;
• actul de identitate al declarantului, după caz.
Obs. :
Dacă părinţii – foştii soţi, la data nașterii copilului, poartă nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public.
În lipsa acordului părinților cu privire la numele de familie, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naștere.
În actul de naștere întocmit cu ocazia declarării nașterii nu se completează numele de familie al copilului; certificatul de naștere se eliberează numai după înscrierea mențiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanța de tutelă.
Părinţii nu sunt căsătoriţi, iar copilul este recunoscut de tată:
• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
• certificatul de naştere al mamei
• actul de identitate al mamei
• actul de identitate al tatălui
• în cazul în care copilul este recunoscut de către tată, ambii părinţi vor completa şi semna numai în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, declaraţia din care să rezulte şi numele de familie pe care urmează să-l poarte copilul (ANEXA nr. 41). Tatăl minor îl poate recunoaște singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoașterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.
Mama copilului nu este căsătorită, iar copilul nu este recunoscut de tată:
• certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
• certificatul de naştere al mamei
• actul de identitate al mamei
• actul de identitate al declarantului, după caz.
În acest caz certificatul de naştere al copilului poate fi solicitat numai de către mama copilului.
Situaţii particulare:
În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare documentele enumerate anterior, precum şi următoarele:
• Paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, sau ai Confederației Elvețiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie;
• În cazul cetățenilor străini ale căror acte de identitate nu conțin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conține datele de identificare ale persoanei;
• Certificatul de căsătorie al părintilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinți este cetățean român; dacă ambii părinți sunt cetățeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum și traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate, după cum urmează:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, Sector 1.
Sunt scutite de supralegalizare sau apostilare, documentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1191. De asemenea, extrasele multilingve de stare civilă emise de către statele membre ale Convenției de la Viena din 1976 sunt acceptate fără traducere, legalizare (apostilare), sau o formalitate echivalentă pe teritoriul fiecărui stat parte la convenţie.
Obs.:
Când declararea nașterii este făcută de un cetățean străin necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.
În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) certificatul de naştere al mamei;
c) actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.
În situaţia în care mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaște copilul, sunt necesare:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) certificatul de naştere al mamei;
c) actul de identitate al reprezentantului legal al mamei sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei.
Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei
În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
c) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.
În cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naştere al copilului se prezintă următoarele documente:
a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19^1 sau anexa nr. 19^2, din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
c) certificatul medical constatator al naşterii;
d) actul de identitate al declarantului;
e) declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.
Înregistrarea naşterii după expirarea termenelor, dar nu mai târziu de un an de la naștere
Întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, în termen de 30 de zile de la data solicitării.
Înregistrarea naşterii după trecerea unui an de la data nașterii
Dacă declarația de naștere a fost făcută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al S.P.C.J.E.P. sau, după caz, al D.G.E.P.M.B. Înregistrarea nașterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării.
Cererea privind înregistrarea naşterii după trecerea unui an de la data nașterii se depune, fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./ primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată.
Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani
Înregistrarea actului de naştere se face în baza: certificatului medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului; actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă; certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public; declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice, iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei.
Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară.
Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani
Se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.
Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore
Cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:
a) certificatul medical constatator al naşterii;
b) declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm;
c) declaraţia a 2 membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă
În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Înregistrarea adopţiei. Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află domiciliul adoptatorilor/adoptatorului.
Dacă adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate, noul act de naștere se va întocmi la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul celui adoptat până la momentul încuviințării adopției ori sediul instituției de ocrotire, în cazul copiilor care s-au aflat în îngrijirea acesteia anterior încuviințării adopției.
Dacă adoptatul este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de către Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului București.
Actele necesare: sentinţa judecătorească, în copie legalizată de către instanţa care a pronunţat-o, definitivă, certificatul de naştere în original al adoptatului, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, actele de identitate ale adoptatorilor, actul de identitate al adoptatului, după caz.
Înregistrarea adopţiei încuviinţată în străinătate.
Înscrierea adopției se face la cererea persoanei îndreptățite, depusă personal sau prin împuternicit cu procură specială.
Adopțiile cu efecte depline încuviințate în străinătate privind cetățenii români se înscriu prin întocmirea unui nou act de naștere la Direcția de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului București, în baza documentelor eliberate de autoritățile străine, după recunoașterea hotărârii de adopție de către tribunalul competent a soluționa cererea de recunoaștere, respectiv tribunalul de pe raza județului unde își are sau a avut domiciliul persoana interesată.
Adopțiile cu efecte restrânse încuviințate în străinătate privind cetățenii români se înscriu numai prin mențiune pe marginea actelor de stare civilă ale adoptatului, după recunoașterea hotărârii de adopție de către tribunalul competent a soluționa cererea de recunoaștere, respectiv tribunalul de pe raza județului unde își are sau a avut domiciliul persoana interesată.
Adopțiile încuviințate în străinătate privind persoane ale căror acte de naștere și, după caz, de căsătorie sunt înregistrate în România, se înscriu numai prin mențiune, dacă la data încuviințării adopției acestea nu aveau cetățenie română, de către S.P.C.L.E.P./ primăria unității administrativ-teritorială competent/competentă care are în păstrare actul de naștere.
Acte necesare: sentinţa de recunoaştere de către tribunalul competent a sentinţei de încuviinţare a adopţiei din străinătate, conform prevederilor art. 1095 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă sau, după caz, potrivit dispozițiilor Regulamentului 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1347/2000, sentinţa de adopţiei în original, împreună cu traducerea legalizată, certificatul de naştere în original al adoptatului şi, după caz, certificatul de căsătorie şi certificatele de naştere ale copiilor, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, tradus şi legalizat, dacă este cazul, actele de identitate sau pașapoartele părinților adoptatori/firești, actul de identitate al adoptatului, după caz, precum și alte documente necesare întocmirii actului de naștere/ înscrierii mențiunii de adopție.
Sentinţa de adopţie prezentată în original și traducerea legalizată, dacă nu este făcută în România trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.
Sunt scutite de supralegalizare sau apostilare, documentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1191. De asemenea, extrasele multilingve de stare civilă emise de către statele membre ale Convenției de la Viena din 1976 sunt acceptate fără traducere, legalizare (apostilare), sau o formalitate echivalentă pe teritoriul fiecărui stat parte la convenţie.
Atenţie! Înaintea declarării nașterii vă recomandăm să fotocopiaţi certificatul medical constatator al nașterii, întrucât acest document reprezintă documentul primar care stă la baza înregistrării actului de naștere şi, drept urmare, nu se mai pot elibera ulterior, după înregistrare, copii xerox.
Program de lucru cu publicul:
| LUNI-VINERI | 08:30 - 14:00 | PRIMIRE/ELIBERARE CERTIFICATE | ||
Adresa: Bd. Mareşal Averescu nr. 17, corp clădire G, Sector 1, Bucureşti
Telefon: 021.222.01.09, 021.310.29.98
Pentru relații cu privire la acordarea stimulentului financiar pentru nou-născuti vă rugăm să consultați site-ul Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București – www.dgas.ro